Un geniu al radiocomunicatiilor
EDWIN HOWARD ARMSTRONG
creatorul modulatiei de frecventa

    Daca enumeram extraordinarele inventii ale savantului american Edwin H. Armstrong (radioreceptorul cu reactie, cu superreactie, superheterodina, modulatia de frecventa, s.a.) probabil ca acest lucru ne-ar îndreptati sa afirmam ca el reprezinta persoana cu cele mai importante contributii la progresul radiocomunicatiilor, în epoca de pionierat a acestora.
    Despre importanta deosebita si longevitatea formidabila a inventiilor lui Armstrong vorbeste faptul ca, desi acestea au fost elaborate cu cca. 70 - 85 de ani în urma, nu exista în prezent nici un radioreceptor sau televizor care sa nu utilizeze macar una dintre acestea. Armstrong , denumit de catre prieteni si rudele sale "maiorul", este unul dintre putinii savanti indusi în Panteonul Uniunii Internationale de Telecomunicatii, în care se pot întâlni si alte figuri celebre ale stiintei, precum fizicianul si matematicianul francez André Marie Ampère, savantul scotian Alexander Graham Bell, englezul Michael Faraday si italianul Gugliermo Marconi.
    Viata lui Edwin Armstrong a oscilat între mizerie si frustrari, pe de o parte, glorie si bani, pe de alta parte, încheidu-se însa prematur (la doar 63 de ani), în mod tragic.
Edwin Armstrong s-a nascut la data de 18 decembrie 1890, în New York City si a crescut în Yonkers, fiind un tânar de viata, "contagiat" de microbul radioului înca din copilarie.
    La vârsta de 18 ani, tânarul, având deja o bogata experienta în domeniul transmisiunilor radio, absolva liceul din Yonkers, New York, în primavara anului 1909 si începe cursurile universitare la Columbia University's School of Electrical Enginieering, în orasul New York. Era oricând gata sa puna la îndoiala teoriile existente în epoca, ale unora dintre profesorii sai. În paralel cu studiile efectuate în laboratorul Universitatii, Armstrong îsi continua cercetarile asupra semnalelor si propagarii acestora, în propria sa mansarda.
    În acel moment exista tendinta ca la receptie semnalul radio neamplificat sa fie ascultat în casti, sunetul astfel obtinut fiind foarte slab ca volum si având doar energia transportata de undele electromagnetice în propagarea lor. Plecându-se de la acest principiu se încerca cresterea audibilitatii prin marirea puterii la emisie si îmbunatatirea antenelor.
    Armstrong a înteles primul ca nu acesta este drumul de parcurs si încearca sa gaseasca o metoda de întarire a semnalelor receptionate. În acest scop el a studiat cu precadere circuitele care utilizau noul tub electronic cu vid cu trei electrozi, denumit audion (trioda), inventat cu putin timp în urma (1906) de catre Lee De Forest. Acest lucru se petrecea în anul 1912 când Armstrong avea 22 de anisi a înteles cum functiona trioda lui De Forest.
    Armstrong a înteles primul fenomenul de reactie negativa, pe care l-a numit "regenerare". Acest lucru constituie prima descoperire importanta a lui Armstrong, realizata în 1912 si care a constituit un enorm pas înainte în istoria de pionierat a radiocomunicatiilor, contribuind decisiv la progresul rapid al acestora. Circuitul cu reactie negativa "a revolutionat comunicatiile radio deoarece putea amplifica semnalele radio slabe, fara a introduce distorsiuni, fiind cu mult mai eficace decât orice alt receptor radio al vremii" dupa cum afirma Microsoft Encanta, editia din anul 1998.
( va urma)

Ing. Ioana Bumbu